I. Ce fac piersicii cu boboacele

Din ce în ce ne umplu de gălăgie
corbi țărci tendoane gușe brotaci
și eu trec pe malul Tăbăcăriei
fără să știu că sub nor de vulcan

tinerii se simt mai bine-mpreună
și pe noi ăștia deja mai perimați
ne consideră brazii ce se scutură
ei rămânând cu lave-n cenuși mari

ca să dea-n flori piersicii guri
neferecate repictate pe scoarțe
de la mijloc la glezne cu neguri
în roșu că-i moda unei noi arte

a lor numai ei piersicii imprimați
nu vor uita mărimea petalelor
ce le-or fila
să-nalțe-n gol
afund un pahar
de nectar orb



II. Câmp și gazon ud

Cu tupeu își toarce planta
lâna verde din pământ
soarele tremură geana
înfloritului descânt

Pe terenul de la școală
s-au fixat ca-naintași
sturzii ploii dând goluri
pescărușilor fundași

Elevii stau la ferestre
și printre buturi: "Gooool!" -
marchează sturzii cam repede
printre zece albatroși