Dracul mă mușcă
Și aruncă-n pereții
Ce creeaza o cușcă
Focuri pe nas, foc în tablou,
Foc în icoane și tăceri de cavou;
Strigăte de luptă,
Cheam-o armată...
Dracul m-așteaptă
C-o privire deșteaptă.
Icoanele țipă crispate În ramă,
Le este frică de-o altă dramă
Pierdută pe cruce
ÃŽn timpuri ca acum.

Aplaudați, suflete de lut,
Ascunși de ochii zeilor!
Zâmbiți cu zâmbet mut.

Mai presus de drac nu sunteți
Căci iubirea n-o-nțelegeți
Și mai presus, poate, nu sunt.