maestrului Emil Cioran.

? despre azi ce-aș mai putea să scriu,
cartea amăgirilor lui și a lumii e plină,
aș fi vrut să-i ridic fericirii virtuală columnă
pentru amărâții acestui pământ- ignorat martiriu.

? despre mâine ce-aș mai putea să scriu
fugind de supreme orgolii- filosoful paradisului
inventând curajul veșniciei din cerneala scrisului
mă trimite la Mozart- simfonia iubirii, conceptul târziu.

de-o parte și de alta luciditatea- unica ingenuă rostogolire
printre supreme umilințe către victorii din lumea cealaltă
ondulația prin puritate, seducția armoniei lăuntric înaltă
să neg opera dureri- rezist râzând cu sfinții evadați din cimitire.

la poarta paradisului maeștrii lumii stau cugetând pe un soclu,
un eros demiurgic ce-ar putea transcende- n glorii din neguri de cioclu.