Vreau ploaie...
Vreau vânt...
Să curgă șiroaie,
Să măture pe pământ.
Vreau păcat,
Păcate să adun,
Căci simt că am mai fost pe-aici
Când am fost bunici,
Când am fost cuminți (oare când?!).
Acum, ca nicicând, sunt;
și mă simt prezentă în stropul mărunt
Așa cum numai eu am putut să simt
Veacuri în care n-a trebuit să mint.
Oare când? Oare vis?
Oare spirit compromis?
Blestemați la paradis
Noi nu vom muri,
Vom rămâne așa mereu
Pierduți un secol,timpu-i greu
Pe umărul meu...
Ancestrali și futuriști,
Oameni vii și oameni triști.
Cu mâna întinsă spre viitor,
Cu fruntea-ntoarsă spre trecut,
Noi de acolo ne-am văzut
Și ne-am zâmbit cu un rictus obosit.
Plouă.
Bate vânt.