Mi-am privit viața
Ca pe un glob de cristal,
În care s-au adunat
Toate anotimpurile, înainte de vreme.
Am privit cu tristețe înapoi...
Prin primăvară trecusem frumos,
În vară abia dacă am poposit,
Iar toamna imi cernea
Stropi reci și dureroși pe zilele mele...
Picături mari de tristețe,
Pe care o iarnă timpurie
Le transforma deja in cristale de ghiață,
Ce-mi biciuiau nemilos
Și cu putere in față.