o lume întreagă stăpână
peste casa ta
rămasă înapoia iubirii extatice
peste mâinile tale
ce fac din lut jucării minunate
o simți răsturnându-se ca o apă
tainic și primejdios
mărunțind de la un suflet la altul
forma basmului
pe care nu-l mai poartă nimeni în brațe

***

de multă vreme alergăm
singuri și transparenți ca puiul de pasăre
pe dinăuntrul sufletului
mai frumos ca puiul de om
rupt din cingătoarea lui și scuturat
de neputința copilăriei

***

plătești cu bani de hârtie
sămânța de bărbat
lăutarului
pentru o călătorie pe ape
sau mia de încrețituri ce-ți parazitează creierul
la gândul acelui timp îndepărtat
ce nu-ți mai poate face rău
de vei deschide poarta drumețului cu suflet muiat

***

te-am văzut de departe stăpânind
basmele
într-o oglindă întreagă
deopotrivă de crescut
deopotrivă risipit
în brațe tu țineai vântul cu miez rumen
pe genunchi purtai semne de lovituri vechi
punctate de stele
așteptând să-ți răsară pe trup cuvântul
neterminat și aspru cum o mântuire