primele cuvinte au fost spuse la facerea lumii
apoi s-a lăsat tăcerea
atât de departe, dincolo de noi,
lumea trăiește și moare
fără păreri de rău
trecând peste mine, trecând peste noi
fără limite, fără sunet
m-am lăsat în genunchi
și m-am rugat în întuneric
dar nimeni nu mi-a răspuns -
nici măcar ecoul.
mâinile mi-au amorțit cu palmele deschise așteptând un sărut
dar valuri de ceață mi-au atins degetele înghețate
în primele raze ale dimineții de mai
prelinse de pe vârfurile munților
atunci am privit spre mine, am privit spre noi
în apă de râu
și am gustat împlinirea
cu aripi larg întinse înotând printre copaci subacvatici
unde lumănări aprinse sunt făcute din nisip