cînd nu mai știu
unde să-ți viu
ție să-ți fiu
șal purpuriu…

mă-nvinge ușor
un rău strivitor
dor întrebător
de neștiutor…

oricît mă zbat
capul îmi bat
cum să te cat
greu de aflat…

și nici nu mă vrei
și nici nu mă iei…

nici nu m-ai cerut
ție să-ți fiu scut…
m-aș lăsa bătut
m-aș lăsa durut…

dar tu mă lași nătîng
cînd vreau să mă strîng
sub sînul tău stîng
spațiul să mă-ncapă…

te uiți cum mă frîng
și cînd vreau să plîng
sub pectoralul stîng
nu știu ce mă-nțeapă…