sunt tare singur dimineața asta ile
aș plăti cioara de pe muzeul de istorie sau
bufnița scunsă în frunze de paltin să-mi
ciugulească din palmă cozonac nuci stafide
poate o bucată de carne

dar pun de-o cafea ibricul sună sfâșietor
mă gândesc la hansel și gretel la copii orfani și
la grimasa tatălui când mi-a spus că o părăsește
pe mama că o să fie totul ok cu mine
la dracu ile nu-mi place să mă victimizez

sunt singur ile
și ce e mai tragic
nici nu-ți simt lipsa
moartea
nu
mă
mai
sperie

aș putea trece pe la ceainărie la cristina
nici nu-mi ia bani citim poezii contemporane
zâmbim ștrengar ne retragem prin fumul de țigară

sau aș putea să te sun
poți veni 15' ai uitat bluza galbenă
roll-on-ul și periuța de dinți
n-o să vii
dar ți-aș asculta vocea și poate
aș realiza că te urăsc. sau poate nu

dacă fac un duș - mă gândesc -
poate cade de pe mine toată singurătatea asta
care intră prin piele ca o andrea să
împletească ochi cu ochi imaginea nebuniei
un fel de bătrânețe fără cute

decojesc eu singurătatea cu săpun lichid
o las că curgă prin țevi ruginite până
acolo unde se duce apa folosită

și dacă mai rămâne ceva pe burete
am să ți-l storc pe piept ile

așa
ca să fii și tu cea mai singură femeie din lume
să chemi păsări să se adape din tine

așa
doar că ești fără
mine
și e șase mai ile