Nimic nu ne-o putea scăpa vreodată
De gura lumii și-a ei judecată.
De faci, nu-i bine; de nu faci, e și mai rău.
Faptele tale, va judeca mereu.

Trăiește bine cel ce nu dă seamă
Și nu-și face borșul din a ei zeamă.
De-ar păsa cuiva ce flecărește satul,
Ar tot privi-napoi și împăratul.

Dintotdeauna gura lumii, spartă,
Se poate-astupa doar dacă e moartă.
Clevetiri ușoare sau grele uneltiri,
Azi odihnesc la doi metri sub priviri.

Observă de departe bine și rău!
Spre bună-nvățătură copilul tău
Îndrumă și nu-l scăpa o clipă din ochi!
De semeni grâu, grâu vei recolta, în snopi.