m-am trezit speriat de moarte
mă alerga printre florile din grădina udată
undeva între petunii și lalele roșii
și-a deschis brațele un mugur din via plantată
iar pe marginea unei alei
ne-am îmbrățișat
în viață.

priveam spre pământul cel reavăn săpat
ce parcă mă chema și se ruga să stau
dar am scăpat și d-astă dată
din mâna cea bătătorită
a unei greble cu un dinte
spart.

m-am ridicat ușor din patul alb și cald
și alergând am mângâiat în zori de ziuă
un colț de rai dintr-o gradină dalbă
ce are-n ea o floare ce se trece
și-un grădinar ce poate fi
mai devreme sau mai târziu
o frunză rece.