Am plecat nicăieri făr'să vreau, făr'să știu
Cineva îmi șoptea că aici va fi bine,
Nici nu știu unde sunt iar în jur e pustiu
Nu e nimeni să vadă sau să simtă ca mine,

Gândul mi-adun, n-am putere să plec
De unde-am venit, sau măcar mai departe,
Văd umbre și simt cum fiorii mă trec,
E ziuă afară, dar în mine e noapte,

O mână întinsă percep dar mă tem
Un sfat aș primii, n-are cine să-mi deie,
Amintirea vieții se deșiră din ghem,
Aștept, mai aștept să îmi vin-o idee,

Rațiunea mi-e slabă, dar prind mâna și simt
Cineva mă ajută să revin la plecare,
Acum mi-e mai bine și nu mă mai mint,
Nu mai plec nicăieri, în mine e soare.