vrea la nuntă umbra mută
printre nori pe sub copaci altă umbră taci
alt subțire florilor judecata norilor
cum din frica ciorilor
secerișul sorilor

Doare Doamne Dumneata pleoapa orbilor așa
Iată vin iar în pețit cu-n alt viu de mult murit
Vai de noi vai rugăciunea s-a privi-n oglindă gura
Și din ea dedin oglindă te-ai fi spânzurat sub limbă
Ori din eu din ou de pește iarbă mâinilor a crește
Fiindcă îngerul a zis:
- Bă!
și-atât...n-a mai apucat să spună


Era ziuă...și-l durea

ÃŽl strigase maica mea