Simfonia cuvintelor goale îmi învăluie o idee neterminată.
Pipăi cu mouse-ul monitorul în căutare de ceva care să îmi atragă atenția.
Peste autostrada frunții mele se suprapune forma nedefinită a unei umbre.
Continui să mă joc cu mouse-ul care din când în când chițăie ca un șoarece călcat pe coadă.
Mirosul de cafea arsă mă trezește din amorțeală.
Deodată stomacul meu se revoltă începând să chițăie de foame.
Pe monitor apar șoricei albi ronțăind din cuvintele scrise.


Strivesc cu unghia sâmburi de măr.
Gustul îmi asigură o liniște ciudată.
Unghia mă doare de atâtea mișcări contrare.
Briza indiferenței mele, umblă tăcută pe o străduță iar sufletul meu o urmărește.
Continui să strivesc cu unghia sâmburi de măr și caut uitarea în forma sânilor verzi.
Ceasul de la mână funcționează continuu în același ritm, păstrând pe cadran viața mea la mișto.
Privirea mea se oprește pe capul de ipsos al lui Moise care îmi mărturisește slăbiciunile.
Lângă el, trupul de bronz al Afroditei mă obligă să formulez un cuvânt nerostit.
O tăcere magnetică îmi inspiră imaginea pestriță a zilei .
Încep să râd în hohote, hotărât să iau viața la mișto.