trecerea ta și trecerea mea în veșnica repetiție a vieții
moartea ne duce bucată cu bucată
timp cu timp

cad stele din mărul pe care-l port în sân lângă primul păcat
au gust de țărână
îmi pun în gând dorințe neperisabile

ticăiau secundele treceau concav prin noi
dezordinea din sânge părea o fiară
smulsă din propria pădure

trecerea ta și trecerea mea jumătăți de lut deschircite
potop de hormoni

din coaja mărului ieșeau trenuri făceau lumea să meargă pe roți
atunci tinerețea nostră a părăsit șinele
a luat calea lui Orin


nimic nu mai rămâne din trecerea noastră
decât această secundă
cu timpul său pur și strălucitor ca o conservă