Descris d-un peisaj banal,
in joc d umbre si fara de culoare,
plutind pe aripi ignorante
ce nu se-nalta sub propria greutate,
se-mpiedica de-un fir de iarba
in lupta sa cu muntii fara viata,
un animal descris ca fara de speranta.
El, noi, privim tot inainte,
si falnici inflorim,
noi ne vedem razboinici,
dar oare si sub soare?
Si oare de sub soare noi ne vedem tot mari?
Se vad izpravi si sacrifici?
Se-aud cuvinte si strigatele noastre?
Sau doar cantam la luna
ca lupul singuratic?
Privind de sus noi suntem
un vantul ce acum el bate
dar maine se opreste,
o vorba rasuflata
adanc in marea-ntunecata.