zborul nu e zbor aripa trage cu
gloanțe oarbe în păsări
mierla tot mai departe își arată limba
dincolo de coroana nucilor amărui
nicio pală de vânt niciun foșnet

ar putea fi o frunză de arțar aceasta
la fel de bine ar putea fi o pleoapă de
femeie închisă în ea însăși
dar femeia nu poate fi decât o iapă
limpede înfiptă în copite de un rece
orbicular

am spus
zborul nu mai e zbor frunza aterizează
grav pe pista luminată
ea trage
cortina (sau cerul)
în copite de lut