parcă murisem în drum
dar drumul nu știa și creștea năvalnic
ridicându-și brațele verzi către cer
cu toate crucile bătute-n cuie

frunzele drumului se-mbujorau rușinate
și cădeau plânse pe margini
atinse de limba clopotului
de ceață.

data viitoare nu mai plec
las drumul s-o facă, pe el oricum nu-l doare
dorul ce te seceră pe la mijloc
încurcând culorile.