Nu știu ce vreau să-ți scriu ,
Căci voluptatea extremității simțire,
Te-aduce și descompune-n pustiu,
De dor și frenezie sau poate dezamăgire.

Ce pereche de om să fii pe pământ,
După aruncarea peste balustrada minții tale,
Paralizia verbului și astfel uitând,
Fericirea...nefericirea, vid sau aer.

Monologul singurătății mele absente,
Supremitatea golului aglomerat de nimic,
Statui fără soclu fals incandescente,
Mi-aduc păcatul cerului senin umbrit.