ți-ai lăsat breton

ne plimbam pe marginea apei când
ai văzut peștele din adânc
sărind
lipindu-și buzele de înalt
plonjând în vârtej

ai presimțit o prăpastie

mângâi cutele cearșafului. până la tine.
cum s-au mai rotit anii prin noi
ochii tăi sunt tot mai frumoși
uimitoare hăuri în care mă scald
peștele adâncului ile
mi-e teamă

ți-ai acoperit fruntea