nu salvăm pe nimeni
ne ducem dracului cu 100 de km pe oră
de fapt nu ne ducem nicăieri
întâmplările se năpustesc
ne pălmuiesc grăbite până ne lasă
cu buze vinete
să mârâim tu înjurături eu rugăciuni
sau era invers?

suntem două pietre la limită
sub o cascadă fierbinte
ne curge iubirea pe frunte
ne intră în ochi și ne ustură
ne măcinăm
suntem temelia unei lumi triste și ne dor umerii
luăm în freză baruri sindrofii mutre
și cuvinte născute să umple golul altora

ne-am pus noi în calea derizoriului
așa, de-ai naibii
și el ne învelește cald în fiecare seară cu o plapumă alcoolizată
până nădușim de-atâta indiferență
dimineața o luăm de la capăt
pentru că noi ne-am condamnat unul pe altul
din secunda în care ne-am îndrăgostit
ne ducem dracului cu viteza luminii
și mai avem mult drum înainte