Ah, melancolia primăverii,
Când în urechi îmi sună psalmi de-nmormântare,
Când parcă văd convoaiele durerii,
Cu gravitatea lor și cu parfumul tare
De chiparoase și tămâie...
Ah, strania melancolie a primăverii,
Când aurul din soare parcă pune
Pe chipul mortului un zâmbet sfios,
O rugăciune:
Să mai rămâie o clipă, ah, să mai rămâie...
...Și când ecoul depărtat al plânsetelor scade,
Când seara ca un văl de doliu cade
Și candelele-i se aprind în mijlocul tăcerii,
De pretutindeni... Ah, melancolia primăverii!