Þărâna-nămolită îmi cuprinse coapsele,
Îngenuncheat sperând să-mi spăl păcatele,
Șiroaie luptă...
Lăsând pielea-mi sângerie-n spate...
Fulgere-n orizontu-mi brăzdează fapte,
De lașitate acte, vorbe acre și inapte!
Un tunet îmi stârpește-auzul...,
Ploaia-și pedepsește fiul!
"- E cam târziu pentru regrete!"
E prea târziu și pentru lacrimi,
Târziu și pentru dulciile amintiri,
Mult prea târziu pentru o nouă...
Senină zi... începută-n rouă!