În băi de aur și de lumină
Se adâncesc adâncile gândiri;
Sunt ale lor vechi călătorii – plutiri –
Atât de lungi, că nu se mai termină.

În a lor singurătate se alină
Și zbor mereu sau cad în nesimțiri;
În băi de aur și de lumină
Se adâncesc adâncile gândiri.

Dar nu mai zbor, acum se-nclină
Și îmi surâd cu-atâtea străluciri,
Se-nalță-n cer cu ultime smuciri
Și mor, căzând în glorie deplină
În băi de aur și de lumină.