Mi se rece de obiele
Mi se roșu de călcîi
Zboară paserile mele
În frunzișul de gutîi

Mi se scutură de viață
Mi se plimbă de pămînt
Iau înaltul ca verdeață
Și îl rumeg și îl cînt

Mi se plimbă peste limbă
Ca un mucegai scîrbos
Un cuvînt ce pielea-și schimbă
Și devine vanitos

Mi se face de poeme
Cu făclii ieșiri protest
Agățate în blesteme
Mai precum decît acest.