Din somnul veșnicei uitări
În care toate pleacă,
Din a vieții noastre dezmierdări
A mai rămas un ‘poate’.

Un “poate” spus așa de greu
Un “poate” al uitării,
Un “poate” dus spre nicăieri
Un “poate” al visării.

Acesta când va dispărea
Nimic nu vei vedea,
Căci a vieții caldarâm
In moarte,va cădea.