foarfeci care taie drumul
parcă ar pregăti ață pentru tivit coaste
în parcări, pe autostrăzi, ca într-un popas
înainte de a ajunge în brațele asfințitului
(ce se leagănă ca o tomată pe un fir de ață)

între cer și pământ

două ferestre zugrăvite în palmele tale
și sărutul acestei lumi

ce mi-a lăsat o urmă de ruj pe tocul ușii
când m-am deschis