Ar trebui să mă bucur...

A crescut prețul cărților
Odată cu prețul legumelor, al morcovilor,
Al verzelor cu ochii albaștri și verzi,
Al guliilor și-al purecilor domestici,
Transfigurați în sămânță de ceapă.

Începe și poezia (În - cepe!) să aibă un preț!
(În curând și-un gust!)

Totdeauna, bine și cu multă grijă tranșată,
Își sporește valoarea:
Cinci mii de lei - gramul de poezie macră!
Opt sute - suta de grame de poezie cu oase!
(Pulpele de poezie se vând pe dolari!)
Nu ocoliți antricoatele sonetelor clasice!
Sunt demodate, dar atent rumenite în cuptorul electric,
Ori fasonate-n aspic și stropite cu vin de Burgundia,
(Roșu!)
S-ar putea să vă redeștepte pofta de maraton.

Nu consumați creier, inimi sensibile și ficat poetic!
Nu ținem! Organele vitale sunt destinate mărcii germane,
Și lirei sterline, oricum, mult mai stabile,
În furtuna magnetică din abatoarele marilor burse.

Păcat de momițe!... De măduvioarele haiku-urilor!
Sunt concentrate, dar prea puține.
Ar avea mare căutare pe piața yenului japonez!

Scriem "cât" cu "â" din a, ci nu "cît" cu "î" din i,
Argument sigur pentru descendența noastră latină,
Păstrând coarnele, copitele și alte câteva mărturii lirice,
În vederea tradiționalei și sigurei lor desfaceri,
În zona rublei și-a carboavelor conservate-n vodkă.

Cu ajutorul Domnului și cu puțin noroc,
Păstrăm acasă veșnicul, veselul troc:
Câteva "săltărețe dactile" și-un "cuvânt potrivit" cu temei,
Pentru o conopidă vârtoasă și doi ardei;
Un pui de poem - pentru un pui de cartof;
Un "all right" resemnat, pentru autoh-tonicul "of"!;
O "corolă de minuni a lumii",
Pentru o "coca-cola",
La marginea râsului, a plânsului și-a glumii...

O rimă din aurul zilelor mari,
Pentru blugi, pentru reiați, pentru șalvari,
Pentru fistic și cadâne cu piciorul moale și ciucur...

Ar trebui să mă bucur... Mă bucur, chiar... Mă bucur!