când în curtea bunicului
caisul
încă își întindea
ramurile noduroase
peste streașina casei
mămăliga aburindă
cu brânză și smântână
strângea în jurul mesei
ca spicele
trupurile flămânde

icoana din peretele de răsărit
și ceașca cu smalțul sărit
solnița cu sare grunjoasă
și farfuriile ciobite
întregeau tabloul
în care mâna bunicului
colora stins

era un timp
al fiecăruia
un timp al rugăciunii

o spărtură
în stratul de lumină
mângâie și acum
obrazul brăzdat
al bunicului.