între două ploi torențiale
treci strada în diagonală
nu te gândești la nimic tocmai de-aia
în plasă o pâine un pachet de unt și relativ
liniște
într-o zi era să te calce trecând în grabă
viața-ntr-un taxi 949
pe care l-ai văzut prea târziu
altă dată zâmbești așa
el te vede trecând și tace
în umbra altui anotimp

altă dată pleci pentru că nu înțelegi
trântești ușa și fugi
ca și cum ai putea fugi

habar n-are
câți nori ai vândut pe strada lui
din colțul inimii