ți-am spart pieptul cu gândul
apoi cu ciocanul și în cele din urmă
l-am rupt cu copitele
m-am ghemuit în tine cu greu
ai scrâșnit din dinți:
”te cunosc!”
prin nămol mi-ai biciuit
gândul spulberat de gânduri
frumoaso cu gât de statuie,
torci mult
mi se împleticește printre oase umbra ta
lasă-mă să dorm între coastele tale
pulsându-ți o dată cu inima