Dragostea mușcă și se ascunde,
Iar noi pășim cu soarele deasupra, retrăgându-ne la vatră.

Nu-mi pasă că ai hainele din piele de șarpe
Noi călcăm peste cuvinte
Și vom rămâne măcar pentru o vreme
La umbra pământului
Curățând savanele de tigri
Și trandafirii de spini.

Vei regreta mereu că nu sunt mama pe care ai visat-o
Și că ajung să îmi iubesc mai mult copiii,
Dar tu vei fi întunericul în care mă voi închina în fiecare noapte.
Îi voi cere să-mi prelungescă șederea ta
Însingurându-te lângă mine ca un copac în mijlocul cerului.

Voi tanji după degetele tale
Dar nu-ți voi cerși căldura,
Te-am momit cu vinul pe aceste pahare
Care îmi răsfață obrajii.

Am să aștept căci mă vei descoperi
Când rănile se vor închide.