mergeam pe cărăruie orbecăind prin noapte
mai tresăreau în mine și plînsete și șoapte
călcam pe lutul rece cu talpa numai spini
lătrau la mine cîinii uitaților vecini...

mă-ndepărtam de casă cu fiecare pas
pe drumul fără capăt și fără de popas
mergeam sub cerul nopții departe de pereți
lătrau la mine cîinii tăcuților drumeți...

cînd în orașul mare tot singur am intrat
nici inimă nici poartă deschisă n-am aflat
mergeam cîntînd un cîntec umilei mele sorți
lătrau la mine cîinii păzind închise porți...