fluturele visurilor

Timpul zburător m-a adus din nou în întunecimea gandurilor mele tarzii, adormind și visand fluturele visurilor, călătorind în nepătrunsa dar magica poveste a îndragostitilor. Norul acesta, prin plinătatea lui de albăstrele, și-a spus cutremurătoarea poveste a iubirii cu brațele închise și cu un aer energic de iluzii și vise. A fost tarziu în noapte, cand cei doi ochi, gardienii mei întelegători, au lăsat garda jos și au pășit cu pașii grăbiți pe calea ce duce dincolo de conștient, în intimitatea casei mele.

Pe patul cel mare și liniștitor, se oprește un fluture de noapte cu aripi albastre vrand să poposească un picuț pe cuvertura patului nefăcut, pe umărul dezgolit al celui ce dormea în furtuna unei nopții, cu ploi tarzii, gălăgioase, în profundul vis ce își spunea povestea magică a celor doi îndragostiti. Ochi umeziți de plansete, în final, un sforăit ce dormitează, ochii somnoroși, s-au deschis în lumea viselor, în bezna unui amurg ce ascundea relația apropiată celor doi tineri. Un aer deschis, plin de lumină și culoare, învalui grădina frumos amenajată a unui mare bogat, necunoscut de altfel. Povestea începe prin atingerea ochilor celor doi necunoscuți în străina grădină botanică. S-a produs ceva, un cantec suav, ce se auzea în mintea acestora, iar pentru o clipă,au intrat în pielea celuilalt simțind fiecare, văzand ceea ce vedea și celălalt. Era un moment straniu, întrerupt de marele bogătaș ce-i gonește pe bieții privitori de frumos, din peisajul de basm ce le era dezvăluit privirilor. Asta a fost tot. Ei nu se cunoșteau, dar nici nu au avut ocazia, din păcate, momentul oricat de frumos și de ireal ar fi părut, a fost uitat chiar în clipa în care au trecut pragul acelor porți, nemaiîntorcandu-se niciunul dintre ei în locul ce fremăta de viață și încanta privirile. Un alt loc. O alta intalnire. De data aceasta era ceva mult prea măreț și iubitor. Era pe banca din spatele grădinii botanice. El era cel ce se întorcea pentru a face o poza, oarecum banala unei bănci pusti într-un parc aglomerat de oameni, de copii ce se jucau, se plimbau pe marginea drumului, întrand chiar și pe potecile neumblate, ce legau parcul în mii și mii de străduțe. Ea în schimb căuta doar un loc de odihnî, undeva departe de zgomotul și agitația ce se faceau simțite în marile orașe, cu blocuri și masini, haotice, gonind picioarele obosite ale acestei doamne spre un loc de relaxare. Era o zi perfectă pt a face cunoștință cu cineva, era și locul perfect pentru a se întalni. Ceea ce a urmat a fost cu totul neașteptat, el facand poze care mai de care, a vazut acea bancă goală și a vrut să-i facă o poză. Doamna grăbită să se așeze, trecu prin fața aparatului ce blițuia lăsand o dară aspră pe fartia fotografică, și memorand poza, așa cețoșată foarte neclară în aparatul domnului fotograf. Era bine și frumos, dar din păcate, a inceput o ploaie mare și tarzie, ce i-a gonit din nou, pe aceștia, fiecare, plecand pe drumul lui spre casa, fiind din nou despărțiți de evenimentul neprevăzut. Ea a fugit din acea clipă, adăpostinduse ăn mașina unui taxi parcate la marginea drumului, fiind un pic deranjată de stropii de ploaie ce cadeau cu repeziciune pe haină, pe părul ei lung și frumos. Marele artist, cu gand de idei care mai de care strălucite mai zăbovi un pic pană cand i se îmbibă de tot hainele, de ploaia enervantă și se urcă și acesta într-un final în autobuz, plecand spre casă. Povestea ce a început așa de frumos era sfașiă pentru a doua oară de ceva neprevăzut. Intr-un final ei se întalnesc. Și povestea lor frumoasă și gingașă începe să prindă contur în ochii celor doi îndragostiti. După ani, petrecuți împreună ,ca cei mai buni prieteni ce se respectau, el o luă de mană, iar ea se sperie,el nu o lăsă de mana. Reacții ciudate din partea amandurora, ei nedorand să strice ceva atat de frumos, și de pur, ceea ce era între ei. Minunata poveste continua însa cu jocuri de copii, cu zambete și cuvinde de dragoste nemărturisite, și neînțelese, și negate cu toata conștiința, pană cand într-un moment crucial se întamplă ca el, să dispară din peisajul mioritic, transcede timpul și se evaporă. Ea ramase singură , doar cu prietenii și începe sa-l plangă pe cel pe care inima ei il iubea. Este dusă de gandirea imaginaraă, în locul unde cei doi inițial se întalnesc, langă poarta de unde fuseseră goniți cu cațiva ani în urmă. Ea sta. Este ținută de mană, de marele confesor, o bună prietenă, ce vede în ochii ei, o mică picatură ce cade jos, pe obraz. Intrebarea este desigur: „ești bine?”. Urmat de raspunsul ei : „nu”, și de o tacere lungă și anevoios de enervantă. Un oftat prelung, iar povestea începea să fie descusută pană în cele mai mici detalii, pană în momentul în care, ea se uită în sus, și spune cu glas hotarat:„ sunt indragostita de el”. Ușa se deschide fiind împinsă chiar de complicele lui, iar el… el este acolo, stad în state din depărtare și privind spre ea, cu ochii mari, apăsători…. Se panică și începe să tremure din toate încheieturile, iar valul de aer rece ce se repede spre ea, îi cuprinde tot corpul și așa stresat de povestea romanticî, dar tristă a celor doi, și fuge fără să stea pe ganduri. El o vede din depărtare, ochii li se întalnesc înainte ca ea să facă mișcarea de a o porni din loc, iar el se repede spre ea, încercand să blocheze drumul, dar și gandurile și sentimentele care i se năpustesc în acel moment în mintea și în inima ei. ”Ce-am facut?. Cum am putut să fiu așa proastă?. M-a păcălit?. S-a jucat cu mine?. Am căzut în plasa lui?. Oare ce caut eu aici? Am incredere in el?…????”. Întrebari ce nu așteptau un răspuns clar, logic. Ea tremura toată. El,un pic agiatat. Se oprește în fața ei. Ea îl privește în ochi. El o ia de mană, iar atunci simțind mana lui, inima începe să bată mai incet. Se aude doar vantul și o tensiune ascuțită între cei doi. Niciunul nu zice nimic….Ea își cere scuze pentru reacțiile ei așa ciudate. El o liniștește ținand-o în brațe pană cand calmul lui interior transcede tremurul ei care îi ia locul. Se calmează, auzindu-i bătăile inimi din pieptul lui, bătand cu putere, precum și respirația lui. Se simte ocrotită, protejată, în siguranță în brațele puternice ale celui ce o înconjoară. Orice remușcare, orice gand negativ, stanjenitor, sau chiar prostesc pe care îl face, este uitat, cand el… o priveste profund. Ochii lui parcă vorbesc o limbă pe care doar ea o poate întelege. Gandurile lor se împletesc, și se înteleg la un nivel pe care cei din jur nu-l cunosc. Un aer, ce umple acel loc, îi inconjoară pe cei doi îndrăgostiți, iar muzica ce se aude doar de ei, împletește și mai mult iubirea ce o simt unul pentru celălalt.

Mă trezesc în patul meu fiind, stand cu fluturele amintirii din acest vis minunat păstrat în minte, cu gandul că nu voi uita niciodată experiența minunată traită împreună cu el. E vis? …. E realitate?…..