În contraste-mi pleaca gândul
Printre spini,în adulter,
Dintr-un gol ce suplinindu-l
Tind,plutind spre adevăr

Și a viselor concepții
Le rezum și le înghit,
Cum plecat-au ca excepții
Cu al chaosului ghid

Chip Mancurt făra suflare
Pleacă-ți ochii tăi,cei sferici
Sau ridică-i către soare,
Două astre-n vast,himerici

La a viselor chemare
În mii de chipuri îmi apari,
Tulburat de-a ta licoare
Mă usuc și iar dispari

Nopți la rând tot astfel macini,
Inconstant al meu nucleu
Cosmogonic plin de sarcini,
Tot labil precum Anteu

Zarea-n spațiu se prelinge
Și mă poartă-n paralel,
După care mă împinge
Într-un neant de caramel

Ignoranți sunt ei,satanici
Și-ale lor sprincene mici
Tot așa plini de licoare
De sub soare,
Tot himerici...