de viagra nu am nevoie încă
pentru o erecție durabilă,
nici de batistă albă la piept
pentru a înflori;

destulă vată am în casă,
sângele mi s-a răcit deja
și nu mai scoate niciun abur
după o plictisitoare discuție
despre rase, triburi, imperii
și toate numele pe care
și le dau oamenii —
și viteza lor zadarnică.

viteza, oricum, mult mai mică
decât cea cu care a reușit Avram
să transforme focul în apă limpede
și cuvântul „ur”
într-o cupolă în formă de gură de om,

gura care scoate tot felul de sunete
când mingea aceasta trece
dintr-o parte în alta, fără voia sa,

lovită, împreună cu neantul
din aerul său,
de picioarele care saltă de bucurie
de fiecare dată
când este legănată într-o pânză.

niciodată n-am crezut
că cerul poate avea forma
unui păianjen,

așa că-mi voi întinde mâna
să mă dezgolesc,
apoi să-mi închid pleoapele,
frecându-le
până la decojire.