Când abătut erai
am plâns.
și împrejur era doar ceață,
la sânul meu te încălzeai
pâna dimineață .
stăpână a inimii eram
tu tremurai,eu tremuram.
zâmbeai,dar zâmbetul spunea
că vei pleca....

Te adormeam în poala mea
și tot am plâns,
când frunza lin în păr cădea,
spuneai că eu sunt steaua ta.
dar când în noapte te-am chemat
m-ai alungat.

Te-ai dus..loial iubirii ei.
încătușați ca niște flori,
sunt prinși de mine reci fiori,
am vrut să strig dar ce folos,
căci nu te-ai fi întors.