Se asează o umbră de cuvânt,
legământ doar legământ
peste gene, peste somn,
peste pasarea din zbor
ca sa duca în eter
gândul meu rămas stingher,
ce ofteaza si stranută
asteptând iubirea nudă,
dezbrăcată-n adevăr
ca o floare, flori de măr,
aruncat în val de cânt
glasul tău adus de vânt
și asteaptă prins de soare
o chemare, o chemare...

Ai zâmbit !
Cuvânt iubit
adevăr purtat de dor,
aruncat din flori de măr
pe cosita ce învie
spiritul de bucurie
spațiul dintre paradis
dulce vis, tu dulce vis.