Se răscolește printre foi
Rupte, prăfuite,
Ce arată a veșnici noi
Dar parcă adormite.

Rima ei, treptat se simte
Din ce în ce mai tare,
O invenție de cuvinte
Intrată-n hibernare.

A uitat ea a pieri,
Tentând ca-ntotdeauna,
Și acei ce-o vor citi,
O vor prozice-ntruna.

Va rămâne fixă-n cruce
Dinainte să murim,
Dar atunci când ne-o vom duce,
Am vrea să-ți mulțumim!