Mi-ai dat paharul plin de bor-vis rece -
mă răcorește-n burtă și acum,
când s-a închis pornitului la drum
zâmbetul tău în ușa nr. zece.

Din ținta-piept a sonului dum-dum,
globulele atinse-au dat să plece,
spre flămânzeala dusului berbece
la săptămâna porților de scrum.

Iar cioplitura undei, pe oriunde
e chipul tău, preface-n umbră deasă
țărmu'-nserării fără de secunde,

ce-a plâns la pragu-ți jos, ca o mireasă,
trecută-n brațe, pentru că pătrunde
Siretul, apă tulbure, în casă.