frumusețea fusese sfâșiată
de un animal fioros
până atunci nemaiîntâlnit
ce se furișă-n amurg
și se făcu nevăzut într-un nerostit poem al crimei
ascuns ca un orizont după un alt orizont
m-ai silit să te las
și să plec de la mormintele alor mei
lăsându-le pradă altor morminte văruite
nu te-am putut urma nici întrece ori înțelege
vameșii morții orbiseră
îngerul fiecărui lucru mai presus de mine
mă urma
stăteam întins la morga iluziilor
pe un fel de masă dar care nu era masă
ci un fel de cerc dar care nu era cerc
ori inel din platina cea mai fină
lex talionis o iubire perfect domestică distilată-n oțelării perfide
după ce voiseră să ne scoată ochii minții
înduioșându-ne cu ochii crimei
până la lacrimile sfincșilor
nebunul regelui muri pe masa care nu era masă
ci pumnal al lui brutus întors asupră-i
de nu-l ucideam în acest poem
ar fi revenit în alt amurg
acum nimeni nu te mai poate omorâ
când îți vrea sufletul dă-i să bea din cupa regelui incestuos
pregătește-i merindele din cele ce vor urma
ai plecat la drum lung ce nu se mai sfârșește
chiar dacă ai văzut the end of love story
în toate zilele fără mine