Nu au bogate holde nici țăranii
La fel, sămânța lirică mi-e seacă
Poetic, n-am pumnal în lina teacă
Deși trecut-au cu-nfocare anii.

Și parc-un sâmbur a-ncolțit oleacă:
Sonetul ce izbește verde-n cranii
În falduri limpezi, altădată stranii
Dar nu-s destui ce-asupra lui se-apleacă.

În patru blând, năvalnic în terține
Mi-a bucurie, de lumină isc.
Alăturea-mi o viață îl voi ține

Deși gonii puținii lectori, risc.
Dar poate viitorul va obține
'Nălțarea-i din genune pân' pe pisc.