atunci când îmi ard ochii
privindu-i pe-ai tăi,
aștept ca mocnirea lor să se sfârșească.
în zadar.

iubitule,
hai să murim îmbrățișați,
cu ochii mei în ai tăi,
să ne sfârșim odată cu dragostea
peste care plutim.

clocotind pe obrajii-mi înfierbântați,
lacrimi mari, rotunde, strălucitoare
se topesc cum se topesc obrajii mei în încleștarea palmelor tale.

ne ard brațele, picioarele, piepturile
în zvârcolirea ce ne unește.

cenușa noastră se va risipi dusă de vânt.

cine știe unde…
de-ar fi plouat peste noi!
atunci ,
din cenușă și picuri de ploaie,
ne-am fi născut a doua oară.
și-odată cu noi și dragostea.