Adormită pe o creangă
Stă cuminte-o turturică;
De prin alte părți venită
Străbătuse cale lungă.

Frumoasă cum nu mai este
Nicăieri pe-acastă lume,
Precum feții fără nume
Pare smulsă din poveste.

Se trezește zgribulită
Și privește printre frunze;
Stelele devin confuze,
Luna de Soare-i palită.

Porumbelul o zărește:
Mândru,falnic și hoinar,
Îi arde în inimă jar
Și privirea îi sclipește.

Urmărindo-n zbor,se joacă,
Pe lângă ea se rotește;
Parcă parcă-l îndrăgește,
Dar nu știe ce să facă.

Intră-n jocul lui,timidă;
Parcă totul e miraj,
Și ușor prinde curaj,
Însă la fel de candidă.

Tot așa ei continuară;
Ori dormeau,ori se jucau
Împreună ei erau
Zi de zi..Seară de seară...

Joaca astăzi fu oprită
De-o furtună-ngrozitoare;
Tunetele-asurzitoare
O speriau pe turturică.

Își luă apoi avânt
Și zboară înfricoșată,
Însă de vânt e purtată
Și-aruncată la pământ.

Porumbelul înlemnește,
Și cu mintea-ntunecată
Și inima sfâșiată
Spre turturică pornește.


va urma...