Pentru mine timpul s-a oprit
cand ai intrat pe usa aia,
cu o expresie oarecum vesela.
Ba nu, pe jumatate trista.
Ba nu, mai curand enigmatica.
Te-ai asezat cuminte pe un scaun
fara sa ma-mbratisezi de bun gasit.
Mi-ai dat raspunsuri laconice
de genul: "da", "nu", "posibil",
in vreme ce privirea-ti aluneca
pe langa mine, pe peretii camerei.
Apoi ai plecat foarte grabit
si usa s-a inchis in urma ta
pentru totdeauna.