Viața începe cu tremurul firelor de iarbă
la adierea vântului,
cu boabele de rouă și unduirea ramurilor
în ritm de vals
pe muzica universală a timpului.

Din când în când o pală rătăcită de vânt
îndoaie un pomișor
doar pentru o clipă la pamânt,
el se ridică semeț și înfruntă ploaia
care-i înviorează trupul clocotind de sevă.

Șuvoaiele alunecă precum lacrimile
pe obrazul pamântului,
un copac cu rădăcini firave se desprinde și cade,
alții se înclină prea mult uitând să se mai ridice,
își murdăresc sufletele, rămân jilavi și mor.

După furtună copacii renasc, trăiesc o nouă viață
sunt puternici și viguroși,
mlădițele lor tinere se unduiesc în bătaia vântului,
se apleacă spre pământ dar niciodată
nu rămân cu crengile în mocirlă.

Luminita
Sacelu – 11.07.2010