Un miros de vanilină,
Dulce și armonios,
Mă apuc-un dor de glie,
Parcă încă-s somnoros.

Între vis și realitate,
Stau ,gândesc,merg mai departe,
Plec sau vin din orice parte,
Unde să găsesc răspunsuri,dacă nu citind o carte?

Și privind în zări suave,
Al trecutului parfum,
De miroase ,sau se aude,
Se întreabă un nebun.

Dar de poate întelege, și al ierbii fir va fi,
Vantul doar îl mișc-alene,și de tot îl mântui,
Coasa-n iarbă se aude ca un cantec foarte trist,
Și condeiul poate plânge,mânuit de un artist,

Ș-apoi linistea urmeaza,preântampină un nor,
Care stă… și-apoi pleacă, el venise întâmplător,
Întâmplarea care face o furtună să aducă,
În paharul plin cu apă, totul pare acum pe ducă,

Dar de-aduce un aer proaspăt, mirosind a vanilină,
Face șesul doar din dealuri, și-apoi lasă o vale lină,
Far’ de obstacole abrupte, se-ntrevede un viitor,
Mult mai roz,de la lumină, poate sunt doar visător.

Și visând frumos la anii și decenii ce-or să vină
Vom spera la multe bune,să avem o viață plină,
Sănătate, fericire, pe deasupra și mult har,
Eu vă las, aștept în taină, închinând doar un pahar.

Made by
Viorel Coman
22.07.2010 h12.25