În ascunzișul tău
Zăcea sfârșitu-n doze mici
Și-n sticlele ce se goleau
De răul ce-l vărsau în tine

Și-i dureros să vrei să poți,
Te macină dorința de-a trăi,
Þi se deschid cumplite răni adânci,
Iar tu te-mpiedici și te verși în sare

În târziul nopții
Te lași in urmă,
Găsesc din tine-n
Absența luminii zilei

Cazi neputiincios pe jos
Și apoi te rupi în două
Și mila-i atât de crudă
Căci cazi și te mai rupi o dată