Năzuință de vară


Văd umbra ta pe dos
Și corpul ce miroase a frumos

Căci sufletul mi-e aproape,
Când visu-ți e departe.

Și fermecat de-al tău soare,
Privesc la tine-n zare.

Căci gandul, iar îmi zboară.
Spre tine... domnișoară.

Acum.. atunci,
Pe întinsele lunci.

În inima mării,
Prin zâmbetul serii.

Desfătat de-al tău glas,
Șoptit, ca tic>tacul de ceas.

Căci corpul emană dorinți,
De săruturi fierbinți.

Doar ochii privesc rece,
ÃŽn urma glasului ce trece.

Și se-umezesc ne-ncetat
Când chipu-ți... e plecat.

București ....23.06.2010