Muzeul din mine e plin de coridoare și statui
Cu voci reci de marmură în care să te-nneci
Dar urechile mele (toate) sunt lacuri seci

Doar spre o statuie mă uit pe sub geana grea
Și toate simțurile își întorc capetele spre ea:
În palme o port, e fragilă, de ceară.
O las să plutească pe lotuși ofiliți,
Ea-și blesteamă ne-viața și lotușii-nnegriți
Cu verdele-i buze cu gust de absint
Și ochii ei vineți care nu mă mint.
Ea e Amor cu mâinile tăiate
Ca Venus, în muzeul din mine.